Un zimbru de peste 800 de kilograme a fost găsit mort și decapitat în zona localității Măgura Ilvei, din județul Bistrița-Năsăud. Descoperirea macabră a avut loc joi seară, suscitând suspiciuni imediate privind implicarea braconierilor în acest act de cruzime. Autoritățile au intervenit rapid pentru a investiga circumstanțele în care animalul, cunoscut pentru blândețea sa, a fost ucis în zona Lunca Ilvei.
Prefectul județului Bistrița-Năsăud, Stelian Dolha, a confirmat incidentul și a anunțat că echipe mixte au fost trimise la fața locului. Cercetările sunt efectuate de către Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud împreună cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA). Această colaborare între poliție și specialiștii veterinari este necesară pentru a stabili dacă moartea animalului a fost cauzată de o acțiune umană directă sau de alte factori.
Animalul, care era o prezență impunătoare în zonă, provenise dintr-o rezervație din județul Suceava prin programe de reintroducere a speciei în sălbăticie. Înainte de deces, exemplarul fusese monitorizat de o echipă a DSVSA Bistrița-Năsăud, deoarece părea slăbit și prezenta spume la gură. Medicii veterinari interveniseră pentru a-l seda și pentru a preleva probe de laborator, investigând dacă starea de rău a fost provocată de consumul excesiv de mere din livezile locale.
Ancheta se concentrează pe faptul că zimbrul a fost decapitat, o dovadă care indică o intenție de braconaj. Deși greutatea sa depășea 800 de kilograme, animalul nu manifestase semne de agresivitate față de oameni pe parcursul perioadei în care a trăit în Valea Ilvelor. Probele preliminare colectate de echipele de la fața locului sugerează că fapta a fost una de o cruzime extremă, lovind o specie de mare valoare ecologică.
Zimbrul (Bison bonasus) este o specie protejată atât la nivel național, cât și la nivel european și global. În România, protecția acestui animal este reglementată prin Legea nr. 49/2011, care stabilește regimul ariilor naturale protejate. Specia este considerată de interes comunitar, necesitând măsuri stricte de conservare pentru a preveni dispariția sa, având în vedere rolul său crucial în menținerea echilibrului ecosistemelor forestiere.
Istoricul speciei în România este marcat de o dispariție completă din fauna sălbatică la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În Transilvania, ultimul exemplar a dispărut în jurul anului 1790, iar în Moldova în 1852, din cauza vânătorii excesive și a pierderii habitatului. Populația actuală este rezultatul unor eforturi de reintroducere, bazate pe un număr extrem de restrâns de indivizi salvați din grădini zoologice la începutul secolului XX.