Ministrul Educației, Sorin Costreie, a propus reorganizarea sistemului de învățământ din România prin transformarea actualului minister într-două entități separate. Această inițiativă vizează separarea administrativă a învățământului preuniversitar de cel dedicat universităților și cercetării. Sorin Costreie susține că această schimbare ar aduce beneficii sistemului educațional național, deoarece cele două componente funcționează după modele și necesități complet diferite, care nu pot fi gestionate eficient sub o singură autoritate centrală.
În prezent, Ministerul Educației și Cercetării este condus de un ministru, Sorin Costreie, și de un ministru delegat pentru învățământul preuniversitar, Sorin-Gabriel Ionescu. Oficialul a explicat faptul că această structură actuală ar putea reprezenta doar o etapă intermediară către o reorganizare mai profundă. El a subliniat că, de la anul 2023, învățământul preuniversitar și cel superior sunt deja reglementate prin două legi organice diferite, ceea ce ar trebui să se reflecte și în organizarea administrativă a instituțiilor.
Argumentul principal invocat de Sorin Costreie este diferența de obiective și practici administrative dintre școli și universități. Ministrul a menționat că, în trecut, a existat o tensiune între cele două domenii, miniștrii din mediul universitar fiind uneori priviți cu suspiciune de reprezentanții învățământului preuniversitar și invers. Prin crearea unor conduceri distincte, fiecare sector ar putea beneficia de o reprezentare mult mai apropiată de nevoile și specificul propriului sistem de funcționare.
Pentru a susține propunerea, Sorin Costreie a analizat modelele din alte state europene care utilizează structuri ministeriale separate. El a menționat că Franța, Suedia, Polonia și Danemarca au ministere distincte pentru componentele educației, în timp ce în Spania, universitățile, cercetarea și educația preuniversitară sunt administrate separat. Totodată, a luat ca exemplu Finlanda, unde există un singur minister, dar care funcționează cu doi miniștri, menționând totodată că în România universitățile și cercetarea ar trebui să rămână împreună.
În ceea ce privește independența politică, ministrul a declarat că politicile educaționale trebuie stabilite în interiorul ministerului, cu acordul premierului, și nu în funcție de solicitările PSD. Deși propunerea de divizare a instituției este prezentată ca o necesitate de organizare, aceasta rămâne, în acest moment, o intenție de reorganizare. Nu a fost anunțată încă o decizie guvernamentală oficială sau un calendar concret pentru implementarea acestei schimbări de structură.
Reorganizarea ministerelor este un proces administrativ complex care necesită modificări legislative și bugetare semnificative la nivel de Guvern. În România, structura ministerialelor este determinată de legislația de organizare a Guvernului, iar orice schimbare de acest amploare implică de obicei aprobări în Parlament. Această propunere vine într-un context în care sistemul de învățământ încearcă să se adapteze la noile reglementări legale introduse recent pentru a asigura o gestionare mai eficientă a resurselor.