NATO a raportat o scădere semnificativă a numărului de incidente care afectează infrastructura submarină critică din Marea Baltică. Christian Buck, asistentul secretarului general al NATO pentru operațiuni, a prezentat aceste date în cadrul unei reuniuni la Parlamentul European, la data de 3 noiembrie. Acesta a menționat că ultimul eveniment de acest tip a fost înregistrat în ianuarie 2026, având însă o amploare și un impact limitate asupra rețelelor de comunicații și energie.
Christian Buck a explicat faptul că prezența Alianței în regiune a reușit să crească costul acțiunilor ostile, dar a recunoscut dificultatea de a izola succesul operațiunii Baltic Sentry. Este complicat de stabilit dacă reducerea incidentelor se datorează direct măsurilor NATO sau dacă amenințarea a fost pur și simplu diminuată sau mutată în alte zone. Activitatea de vigilență, care vizează protecția cablurilor și conductelor, a fost lansată oficial la începutul lunii ianuarie 2025.
În prezent, mijloacele maritime și cele aeriene utilizate în cadrul acestei activități sunt de origine europeană, conform declarațiilor oficialului. Deși resursele operative sunt europene, structura de comandă a NATO și capacitățile strategice ale Alianței includ în continuare contribuția SUA. Această colaborare transatlantică rămâne esențială pentru securitatea regională, deși aliații europeni demonstrează capacitatea de a susține o prezență maritimă locală folosind resursele proprii disponibile.
Supravegherea este susținută tehnic de instrumentul MAINSAIL, care integrează date maritime, satelitare și comerciale pentru a semnala activitățile suspecte. Deși acest sistem poate identifica deplasări neobișnuite ale navelor lângă infrastructura sensibilă, o alertă generată nu constituie o dovadă directă a unui sabotaj. Atribuirea responsabilității pentru astfel de acte și inițierea procedurilor juridice rămân competențe care revin exclusiv autorităților naționale competente, nu structurii NATO.
În ceea ce privește regiunea Mării Negre, Christian Buck a precizat că Bulgaria, România și Turcia nu au solicitat o activitate maritimă de tip Baltic Sentry. Diferența de abordare este justificată de faptul că în Marea Neagră există un context de război, care creează un teatru de ostilități distinct. Totuși, lipsa unei prezențe similare nu înseamnă absența supravegherii, deoarece în acea zonă se desfășoară în continuare exerciții și măsuri de descurajare ale Alianței.
Protecția infrastructurii submarine implică și resurse financiare din cadrul Uniunii Europene, distincte de operațiunile militare. În iunie 2026, Comisia Europeană a anunțat alocarea a 5,8 milioane de euro pentru două centre regionale de securitate a cablurilor, situate în Marea Baltică și Marea Mediterană. În același interval, a fost lansat un apel separat de 40 de milioane de euro, destinat exclusiv dezvoltării capacităților de reparație pentru cablurile submarine de comunicații.