România înregistrează o evoluție semnificativă în ceea ce privește accesul financiar la transportul individual. În anul 2025, numărul persoanelor care nu își permit să dețină o mașină a scăzut la 8,1%, de la un nivel de aproximativ 16 în 100 de cetățeni raportat în 2024. Această schimbare reflectă o capacitate financiară sporită a unei părți din populație, transformând radical profilul de mobilitate al țării față de deceniul trecut.
Traseul evoluției în ultimii ani arată o scădere constantă, cu o singură excepție cauzată de contextul pandemic. În 2015, ponderea celor care nu își puteau permite un autoturism era de 35,5%, scăzând treptat la 32,9% în 2016 și 29,8% în 2017. După o ușoară creștere în 2020, când indicatorul a ajuns la 23,5%, tendința a continuat să scadă prin 21% în 2021, 19,3% în 2022 și 16,6% în 2023.
La nivelul Uniunii Europene, indicatorul de 5,5% în 2025 arată că România rămâne peste media europeană, având o diferență de 2,6 puncte procentale. În contextul european, România se situează într-o zonă de valori ridicate, deși nu este cea mai extremă. În 2025, Finlanda a înregistrat 11,3%, urmată de Slovacia cu 8,5% și Danemarca cu 8,3%, în timp ce Cipru și Slovenia au cele mai mici procente.
Este esențial de precizat că datele, provenite din ancheta europeană EU-SILC, măsoară strict lipsa resurselor financiare, nu absența mașinii din alte motive. Această distincție este vitală, deoarece persoanele pot alege să nu dețină un autoturism din preferința pentru transportul public sau din lipsa nevoii. Comisia Europeană utilizează acest indicator specific pentru a analiza situațiile de sărăcie legată de mobilitate și transport.
Schimbarea este una de percepție asupra capacității financiare, de la 35,5% în 2015 la actualul 8,1%. Această evoluție nu trebuie confundată cu volumul vânzărilor de mașini noi sau cu dimensiunea parcului auto național, care sunt statistici distincte. Datele Eurostat evidențiază însă o transformare profundă în modul în care cetățenii se poziționează financiar în raport cu posibilitatea de a deține un vehicul propriu.
Indicatorul privind mobilitatea populației este un instrument important pentru monitorizarea nivelului de trai și a accesului la resurse. În cadrul acestor analize, se urmărește dacă barierele economice limitează deplasarea cetățenilor, un aspect care poate influența dezvoltarea infrastructurii de transport. Această abordare ajută la identificarea zonelor unde lipsa resurselor financiare afectează integrarea socială și mobilitatea economică a populației.