O anchetă de amploare condusă de Parchetul din Ankara vizează o organizație criminală condusă de Alihan Kuriș, cu ramificații directe în România. Noi mărturii au extins investigația asupra unei rețele de transfer de bani care opera prin intermediul unor afaceri din București. Autoritățile investighează acuzații grave, precum conducerea unei organizații criminale, fraudă în formă agravată, încălcarea legislației fiscale și spălarea de active provenite din activități infracționale.
Conform declarației oferite de G.K., un fost partener de afaceri, Ahmet Uğur Pakcan a fost reprezentantul grupului în România. Acesta este descris ca fiind „mâna dreaptă” a lui Kuriș și figura-cheie care supraveghea activitățile organizației în regiunea Balcanilor. Pakcan gestiona o rețea financiară importantă prin intermediul unor entități precum lanțul de restaurante Dristor Döner și casele de schimb valutar Dristor din București.
Investigația relevă un mecanism complex prin care banii erau mutați între Turcia și România folosind studenții cazați într-un cămin din capitală. Aceștia erau instruiți să transporte sume mari în dolari americani, euro și lire sterline ascunse în bagaje. Studenții care călătoreau în Turcia în vacanță erau direcționați către un avocat din Istanbul, M.A., iar la întoarcere, banii erau preluați în București de membri ai grupului pentru a fi integrați în rețeaua financiară.
Pe lângă traficul de numerar, martorul a susținut că membrii grupului și studenții se adunau în fiecare joi pentru întâlniri în cadrul căminului. În aceste sesiuni, aceștia se rugau împotriva guvernului turc. Totodată, au fost raportate întâlniri secrete organizate de Pakcan și Kuriș într-un complex de vile numit „Binbir Evler” din provincia Bolu, care ar fi servit drept centru de coordonare și depozit pentru fondurile obținute prin mijloace ilicite.
Autoritățile au descoperit și un sistem de comunicare închis, numit „Glooper”, dezvoltat în India la ordinul lui Kuriș pentru aproximativ 3.300 de persoane. Aplicația nu era disponibilă pe platformele standard și utiliza un mecanism de autentificare în trei etape, incluzând parola, verificarea biometrică și o autorizare externă. Acest sistem digital era folosit pentru gestionarea informațiilor despre personal, activități administrative și instrucțiuni financiare, având similitudini cu aplicația ByLock utilizată de membrii FETÖ.
Anchetele de acest tip privind rețelele de criminalitate organizată și spălarea de bani implică adesea monitorizarea fluxurilor financiare prin entități comerciale de tip retail sau servicii de schimb valutar. În astfel mga cazuri, autoritățile urmăresc legătura dintre afacerile de proximitate și transferurile internaționale de capital care evită controlul fiscal și reglementările bancare standard, utilizând adesea metode de transport fizic al numerarului prin persoane care nu sunt suspecte de activități infracționale.